IARTĂ-MĂ ȘI TE VOI IERTA ȘI EU

Iubitule,

 

Iartă-mă că ți-am devenit prietenă…

Iartă-mă că te-am făcut să te îndrăgostești…

Iartă-mă că ți-am completat sufletul cu partea mea de suflet…

Iartă-mă că ți-am fost alături mereu, iubire..

Iartă-mă că te țineam la telefon înainte să dai traseul…

Iartă-mă că te-am sărutat în seara aia de noiembrie…

Iartă-mă că te-am făcut să plângi de atâtea ori în mașină…

Iartă-mă că te alintam, pui de om…

Iartă-mă că te îmbrățișam de atâtea ori…

Iartă-mă că te pupăceam  toată ziua…

Iartă-mă că te filmam și te pozam tot timpul…

Iartă-mă că împărțeam cu tine totul…

Iartă-mă că luam eu bucățica mai mare…

Iartă-mă că eram morocănoasă dimineața…

Iartă-mă că voiam un pat de cămin seara numai pentru mine, pentru  jumătatea mea de metru…

Iartă-mă că-ți făceam curățenie în cameră…

Iartă-mă că-ți așezam hainele în șifonier…

Iartă-mă că-ți vorbeam despre orice subiect fără jenă…

Iartă-mă că mă alintam în brațele tale…

Iartă-mă că țipam la tine când eram nervoasă…

Iartă-mă că-ți închideam telefonul când eram supărată…

Iartă-mă că te imitam cum dansezi, știi bine că nu ești un expert…

Iartă-mă că-i strigam pe ai tăi ‘mamă‘ și ‘tată‘…

Iartă-mă că te certam mereu că faci toată treaba acasă…

Iartă-mă că m-am împrietenit cu colegii și amicii tăi…

Iartă-mă că-ți luam din lucruri…

Iartă-mă că petreceam toate sărbatorile cu familia…

Iartă-mă că îți făceam cadouri…

Iartă-mă că te puneam să mergem cu tramvaiul ca să stăm pe acele două locuri…

Iartă-mă că te strângeam de mână când îmi era frică sau când trecea o nasoală pe stradă…

Iartă-mă că te puneam să-mi faci masaj la picioare…

Iartă-mă că plângeam la gară că pleci fără mine  acasă…

Iartă-mă că eram geloasă de teamă să nu te pierd…

Iartă-mă că nu-mi plăcea să-ți calc cămășile…

Iartă-mă că ți-am fost alături trup și suflet în acel moment tragic al pierderii…

Iartă-mă că mă jucam în părul tău ca să adormi mai repede…

Iartă-mă că găseam în tine tot ceea ce-mi doream…

Iartă-mă că aveam o bază în tine…

Iartă-mă  că-ți ceream să repari totul când nu era tata lângă mine…

Iartă-mă că îți dădeam mesaj noaptea când mă trezea un vis urât…

Iartă-mă că plângeam la filme și după te sunam să-ți spun cât ‘te iubesc‘ și cât de fericită sunt cu tine…

Iartă-mă că am suportat un an de zile să avem o relație ‘secretă‘…

Iartă-mă că te amenințam cu despărțirea dacă nu-i spuneai de noi…

Iartă-mă că am avut tendința să plec în brațele altui bărbat…

Iartă-mă că te puneam să mă ajuți cu bagajele…

Iartă-mă că am ales Iașiul …pentru NOI…

Iartă-mă că te puneam să stai la pensat…

Iartă-mă că te considerau ai mei ca pe copilul lor…

Iartă-mă că te sunam să-ţi cer ajutorul…

Iartă-mă că te-am dus  la bunica…

Iartă-mă că voiam să plecăm în Olanda…

Iartă-mă că-mi doream atât de multe…

Iartă-mă că mă îngrășasem…

Iartă-mă că eram mereu nervoasă că nu știam cu  ce să mă îmbrac…

Iartă-mă că te făceam să mă aștepți…

Iartă-mă că te puneam  să mă aduci acasă…

Iartă-mă că nu terminam glumele pentru că începeam să râd…

Iartă-mă că mă puneam pe tine și-ți spuneam: ‘SUNTEM SANDVIȘ‘

Iartă-mă că în ultima vreme am uitat de aniversarea noastră…

Iartă-mă că am renunțat la atâtea pentru tine…

Iartă-mă că eram fericită când ma trezeam și te găseam uitându-te la mine…

Iartă-mă că am stricat felicitarea aia…deschisă treptat…

Iartă-mă că eram bucuroasă când îmi luai lalele și lăcrămioare…

Iartă-mă că te-am făcut să mă iubești…

Iartă-mă că ți-am dăruit aproape toți anii mei de studenție…

Iartă-mă că te-am iubit…

Iartă-mă că ți-am dat tot…

Iartă-mă că te înțelegeam…

 

Iartă-mă și te voi ierta și eu.

 

Te iert  pentru că mi-ai provocat o durere muta, fără lacrimi și fără cuvinte…

Te iert pentru că mi-ai provocat tăcerea la stagnare…

Te iert pentru că m-ai azvârlit în alte brațe, brațe potrivite, brațe care să mă iubească; buze care să mă sărute apăsat; ochi care să mă vadă, da, care să mă vadă căci tu nu m-ai mai văzut atât de frumoasă de atât de mult timp.

Te iert și trec mai departe.

(A)MOR DE DOR

M-am așezat pe-o lacrimă de a ta

și m-am înecat în sărătură,

ce gură!

M-am atârnat de lobul tău greoi,

de un cuvânt ,

de noi.

M-am agățat de buza ta cărnoasă

căci acolo

e  acasă.

M-am învelit cu palma ta

și ți-am simțit

până și inima.

Mi-am ștampilat sărutul pe tălpile tale

și le-am dat drumul picioarelor

la vale.

Ți-am înconjurat trupul,

gândul și ființa

cu brațele-mi rătăcitoare,

înnodate-n cuvinte de amor,

cum am mai spus,

pline de dor.

Amor.

 

Cum m-a făcut fostul iubit să mă iubesc mai mult

Dragă T*,

Îţi scriu de aici…din dormitorul în care aş fi putut să te iubesc, dar AZI nu o mai fac.

Îţi scriu acum căci înainte nu aş fi fost capabilă să-ţi mulţumesc.

Îţi mulţumesc chiar dacă nu meriţi asta.

Îţi mulţumesc că ai plecat şi m-ai lăsat mai puternică şi mai încrezătoare.

Îţi mulţumesc că m-ai pus la treabă.

Îţi mulţumesc că m-ai determinat să vreau mai mult, să cer mai mult.

Îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii largi cât Marea Nordului, radianţi de atâta fericire.

Îţi mulţumesc că mi-ai redat toată libertatea asta de care aveam atâta nevoie.

Îţi mulţumesc că mi-ai demonstrat că pot mai mult, că pot orice şi SINGURĂ.

Îţi mulţumesc că m-ai făcut să mă plac mai mult, să mă apreciez.

Îţi mulţumesc că m-ai învăţat să aleg oamenii din jurul meu , oameni care să mă ajute să evoluez.

Îţi mulţumesc că m-ai determinat să muncesc mai mult astfel încât să nu mai fie nevoie să mă introduc.

Îţi mulţumesc că mi-ai luat toate gândurile rele şi mi-ai redat tot ce era mai bun.

Îţi mulţumesc că ai plecat când  aveam mai multă  nevoie.

Îţi mulţumesc că mi-ai aruncat în braţe viaţa de student.

Îţi mulţumesc că m-ai făcut să realizez că „jumătatea” noastră de asta se numeşte jumătate…nu ca să ne cuprindă cu totul..ci ca să ne completeze.

Dragule, îţi mulţumesc pentru experienţa asta în care am învăţat să mă iubesc mai mult.

*campus

Elogiu mamei

E baba ta astăzi , la Iași e superb, parcă e o reflexie a sufletului tău, parcă vremea mi te aduce mai aproape de mine.

Ființă ce mi-ai sărutat șira spinării ca să pot crește frumos ca o floare sălbatică în sevele sufletului tău.Tu m-ai lăsat să mă înalț , lovindu-ți glasul de timpanele mele. M-ai învățat ce înseamnă a avea un suflet pereche.M-ai învățat să iubesc frumosul și să dăruiesc părticele din sufletul meu oamenilor pe care îi iubesc. M-ai învățat să iert chiar dacă încă mă doare. M-ai învățat să uit tot ce a fost rău pentru a-mi lăsa spiritul copilăros să zburde ca un ied în curtea bunicii. Până și absența ta este o prezență chinuitoare. 

Anul ăsta e diferit de toți ceilalți ani, azi nu sunt acasă să-ți aduc flori, să-ți lipsesc foi colorate cu citate frumoase pe frigider pe care să le pastrezi până se decolorează. Anul ăsta îmi lipsești cum nu mi-ai lipsit vreodată și nu mi-e deloc rușine să spun „mi-e dor de mama”. Am ajuns să cred că iubirea dintre mama și copil este cea mai pură, cea mai sinceră și mai frumoasă din câte există pe lume. Iar sărutatul frunții de către ființa ta splendidă te face mereu să te simți ca o cruditate, ca un ou, ca o fărâmă de suflet care este într-o continuă actualizare, care se naște mereu cu un alt chip.

La mulți ani frumosi, mamă!

Te iubesc sincer și de departe!

Fetița de la celălalt capăt de suflet,veșnicul tău copil

Dana L.

Vorbe la miezul noptii

Întotdeauna am spus că oamenii mari îşi spun cuvinte frumoase pentru simplul fapt că sunt mari,dar asta nu le aduce nimic în plus decât nişte riduri,câteva fire albe şi o doză,sper eu,de experienţă.

Ziua  de 3,luna noiembrie,un an,o amintire.Amintirile  bune au fost întotdeauna clipe în plus de fericire,pentru că ele îţi dau ceva ce ai mai avut şi de care te mai poţi bucura şi acum şi mai încolo.

Simt că mă îndepărtez de ce-mi doream cel mai mult lângă mine şi nu ştiu cine poartă vina:dacă sunt eu de vină sau,pur şi simplu,aşa se întâmplă.Omul este făcut să dea întotdeauna vina pe celălalt de frica unui eşec sau a unei pierderi.Apar discuţiile,discuţiile cu ton apăsat,ironic.Se pare că iubirea a fost aruncată într-un colţ al beciului,spun colţ pentru că aşa este.Simţi apăsarea aia tăioasă în carne vie.Atât îmi mai cutremură fiinţa:Ce ne spunem când nu ne vorbim?Mais où sont les neiges d’antan?

Teoria indragostitului

„-Te iubesc si mi-as dori ca in fiecare dimineata sa ma trezesc uitandu-ma la tine”

Asa este fiecare bucatica de om.Isi cauta jumatatea ca sa se poata completa.Sa faca promisiuni si sa auda acel „te iubesc” soptit timid la urechea stanga,sa primeasca mesajul ala de „Buna dimineata,Soare!”  si de „Noapte buna,suflete!”.Ai muta muntii din loc ,convins ca vei reusi,batandu-te cu morile de vant,ajungand in cele mai adanci contradictii, punand paie pe foc.Iti doresti sa te tina cineva in brate-nu acele brate:bratele celei mai bune prietene,ale mamei,ale baiatului alaturi de care ti-ai petrecut intreaga copilarie.NU!Vrei acele brate in care sa te pierzi ,sa te simti Tot -Una cu cerul si pamantul,sa promiti marea cu sarea,sa visezi prea mult si prea departe.Dar asa suntem toti.

La inceput -toata lumea face promisiuni.

(Jurnal tarziu)

Seara tarzie de noiembrie

Asa e gandul omului.Te poarta vara spre tainele frigului unde inima ti se colaceste ca un melc in caldura trupului si iarna spre tainele sufletului.

Cutreieram strazile orasului natal si n-am sa uit luminile alea care strapungeau cu o greutate teribila intunericul gradinii in care zace si acum un muzeu uitat de galateni.

Ce film interesant,nu, nu m-am uitat la el.Coada ochiului se prelungise si se facu atat de mare incat te cuprinse.Un sunet interior al gandului imi  mai spargea timpanul cu cele mai frumoase cuvinte.

Geamurile masinii erau aburite,iti mai amintesti?Si ne-am intors inimile si ne-am impreunat mainile.”De azi te am langa mine” .Si te-am avut,si te-am avut,Si te-am strigat ,n-ai auzit.Si te-am chemat si ai plecat.

Chin de noiembrie-tu esti atat de frumos incat am sa te cuprind cu mainile nepatrunsului si am sa te sugrum de dor,ai sa dai in patima nesarutatului si-ai sa plangi cum n-au mai  plans salcamii  eminescieni de atatia ani.

(Jurnal tarziu)